Reglementările împotriva spălării de bani (AML)

Un grup la nivel înalt al ONU a estimat fluxurile anuale de spălare a banilor la 1,6 trilioane de dolari în 2020, reprezentând 2,7% din PIB-ul (produsul intern brut) global.
 
●       Eforturile de combatere a spălării banilor (AML) urmăresc să facă mai dificilă ascunderea profiturilor criminale.
●       Infractorii folosesc spălarea banilor pentru a ascunde originea fondurilor ilicite.
●       Instituțiile financiare sunt obligate prin reglementările AML să dezvolte planuri sofisticate privind diligenta clienților pentru a evalua riscurile de spălare a banilor și a detecta tranzacțiile suspecte.
 
În Statele Unite, reglementările AML au evoluat de la cerința Actului privind secretul bancar din 1970 conform căreia băncile raportează depozitele în numerar de peste 10.000 USD într-un cadru de reglementare complex care impune instituțiilor financiare să efectueze diligența necesară asupra clienților, precum și să caute și să raporteze tranzacțiile suspecte. Măsuri similare au fost luate de Uniunea Europeană și alte jurisdicții.
 
Pentru bănci, conformitatea începe cu verificarea identității noilor clienți, un proces cunoscut sub numele de Know Your Customer (KYC). Băncile trebuie să înțeleagă natura activității unui client și să verifice dacă fondurile depuse provin dintr-o sursă legitimă, împreuna cu stabilirea identității clientului.
 
Băncile și brokerii sunt, de asemenea, obligați să verifice clienții noi în funcție de liste de suspecți de infracțiuni, persoane fizice și întreprinderi supuse sancțiunilor economice și „persoane expuse politic” precum funcționari publici străini, membrii familiei acestora și asociații apropiați.
 
Spălarea banilor poate fi împărțită în 3 etape:
1.      Fondurile ilicite sunt depuse în sistemul financiar.
2.      Tranzacții menite să ascundă originea ilicită a fondurilor, cunoscute sub denumirea de „stratificare”.
3.      Fondurile spălate sunt utilizate pentru achiziționarea de bunuri imobiliare, instrumente financiare sau investiții comerciale.
 
Procesul KYC este conceput pentru a împiedica astfel de scheme cu prima ocazie de depunere a banilor.
 
    II.            DILIGENȚA PRIVIND CLIENTELA
Diligența față de client este esențială pentru procesul KYC, de exemplu, asigurându-se că informațiile furnizate de un potențial client sunt exacte și legitime. Cu toate acestea, este un proces continuu care include atât clienții vechi, cât și cei noi și tranzacțiile acestora.
 
Diligenta față de client necesită o evaluare continuă a riscului fiecărui client de spălare a banilor și aplicarea acelei abordări bazate pe risc pentru a efectua o verificare mai atentă a celor identificate ca riscuri mai mari de neconformitate. Clienții trebuie să fie identificați pe măsură ce sunt adăugați la sancțiuni și alte liste AML.
 
Cele patru cerințe de bază ale diligenței cu privire la clienți în Statele Unite, conform Rețelei de aplicare a infracțiunilor financiare a Trezoreriei Statelor Unite, sunt:
 
1.      Identificarea și verificarea identității clientului.
2.      Identificarea și verificarea identității beneficiarilor efectivi care dețin o participație de 25% sau mai mare într-o companie care deschide un cont.
3.      Înțelegerea naturii și scopul relațiilor cu clienții pentru a putea dezvolta profiluri de risc pentru clienți.
4.      Monitorizare continuă pentru detectarea și raportarea tranzacțiilor suspecte, precum și pentru actualizarea informațiilor despre clienți
 
Diligenta privind clienții caută strategii de spălare a banilor, cum ar fi stratificarea și structurarea, cunoscute și sub denumirea de „smurfing” (împărțirea tranzacțiilor mari de spălare a banilor în altele mai mici pentru a evita limitele de raportare și control).
 
O regulă în vigoare pentru a preveni stratificarea este reprezentată de perioada de deținere AML, care necesită ca depozitele să rămână într-un cont timp de cel puțin cinci zile de tranzacționare înainte de a fi transferate în altă parte.
 
Instituțiile financiare trebuie să elaboreze și să implementeze o politică scrisă de conformitate AML, care trebuie să fie aprobată în scris de un membru al conducerii superioare și supravegheată de un ofițer de conformitate AML desemnat. Astfel de programe trebuie să includă proceduri care se bazează pe risc pentru verificarea constanta a clienților, precum și monitorizarea continuă pentru a identifica și raporta tranzacțiile suspecte.
 
 III.            CARE SUNT METODELE DE SPĂLARE A BANILOR?
Spălatorii de bani direcționează frecvent fondurile ilicite prin afaceri generatoare de numerar deținute de asociați sau prin umflarea facturilor în tranzacțiile companiilor. Tranzacțiile de stratificare sunt transferuri de bani utilizate pentru a ascunde originea fondurilor ilicite. Structurarea, cunoscută și sub numele de smurfing, este practica împărțirii unui transfer mare în altele mai mici pentru a evita limitele de raportare și controlul AML.
 
 IV.            ESTE POSIBILA OPRIREA SPĂLĂRII BANILOR?
Având în vedere că fluxurile anuale estimate sunt aproape de 3% din producția economică globală, aplicarea din ce în ce mai agresivă împotriva spălării banilor poate avea ca scop doar limitarea spălării banilor, mai degrabă decât eliminarea completă. Spălatorii de bani nu par să rămână niciodată fără bani sau complici, chiar dacă reglementările AML le îngreunează viața.
 
    V.            CARE ESTE DIFERENȚA DINTRE AML, CDD ȘI KYC?
Customer due diligence (CDD) descrie controlul necesar instituțiilor financiare (și altora) pentru a contracara, identifica și raporta încălcările legilor, regulilor și procedurilor împotriva spălării banilor (AML) menite să descurajeze spălarea banilor. Diligența față de client este aplicată sarcinii de verificare a potențialilor clienți în conformitate cu regulile Know Your Client (KYC).
 
__________________
anti money laundering (eng.) = spălare de bani